Cultura de securitate

Îndeplinirea obiectivelor și performanța unei organizații sunt condiționate, printre altele, de siguranța mediului intern și de modul în care aceasta  este pregătită să reacționeze la provocările și amenințările mediului extern. În ce privește mediul intern, securitatea organizației trebuie abordată din perspectiva siguranței resurselor esențiale – umane, informaționale și materiale, rezultând principalii piloni de construcție consacrați: securitatea personalului, securitatea informației și securitatea fizică.

Componentă a culturii organizaționale, cultura de securitate reprezintă valorile, normele, atitudinile, cunoștințele și acțiunile asumate și împărtășite de membrii organizației privind siguranța mediului intern și extern. Având în vedere caracterul specific al culturii organizației, edificată pe valori proprii, cultura de securitate trebuie raportată la repere comune cu ale culturii naționale și europene, la construcția și consolidarea acesteia fiind necesară și contribuția furnizorilor externi de educație de securitate.

Dezvoltarea culturii de securitate – modalitate de dezvoltare a unor atitudini, motivatii si comportamente necesare apararii si protectiei personale, de grup si statale fata de vulnerabilitati, factori de risc, amenintari, stari de pericol sau agresiuni potentiale, precum si promovarii lor in mediul intern si international de securitate.